(Aceasta pagina contine link-uri afiliate. Pentru detalii click aici.)
De cand am ramas insarcinata am inceput sa ma informez si despre alaptat. Si dupa ce am aflat cat de multe beneficii are atat pentru copil, cat si pentru mama, am decis ca imi voi alapta copilul cat timp o sa pot si o sa am lapte.
La scurt timp dupa ce am nascut, am pus-o pe micuta mea Ewa la sanul stang (cel bun, la dreptul am avut o mica problema la mamelon) si m-am bucurat cand a inceput sa suga. La inceput a fost o senzatie ciudata, a durut putin, iar dupa mai multe mese a aparut o usturime. Nu a fost grav. Am dat cu unguent si s-a ameliorat. Mai rau a fost ca alaptam doar cu un san si parea ca nu era tocmai suficient pentru a-i potoli foamea micutei. Astfel ca, in a doua noapte ne mai putand sa o linistesc din plans am cerut ajutorul unei asistente. Dupa ce aceasta i-a dat putin lapte cu biberonul, s-a linistit. Urmatoarea zi, i-am zis unei moasei de problema ce o aveam la sanul drept. Desi incercasem de mai multe ori sa o pun pe Ewa sa suga la el, nu a reusit din cauza ca mamelonul nu era format si nu avea cum sa prinda. Moasa mi-a adus o tetina de silicon pe care sa o folosesc. Ewa a acceptat-o destul de repede, doar ca, a inceput sa nu il mai ia pe celalalt bun si din nou nu ii ajungea laptele…astfel, cat am stat in spital a primit de cateva ori si lapte praf.
Inainte de iesirea din spital i s-a facut si al doilea control. Pierduse in greutate, lucru absolut normal la nou nascuti despre care stiam, dar noi, parinti neexperimentati, totusi ne-am ingrijorat si am decis sa continuam si acasa cu lapte praf ca si completare la cel matern; ca nu cumva micuta noastra sa faca foamea.
Astfel, alaptatul a inceput sa devina tot mai greu. Desi foloseam deja la ambii sani tetina de silicon pentru a o face pe Ewa sa suga de la amandoi, ea a inceput sa prefere biberonul in locul sanului. Intr-un fel era si normal, la biberon, spre deosebire de san, curgea laptele singur fara a depune prea mult efort. Chiar daca incercam sa ii ofer mai intai sanul, nu se linistea din plans decat in momentul cand primea biberonul, iar asta ma facea deja sa sufar si sa plang de ciuda. Dar, cu toate astea, nu am renuntat. M-am incapatanat si am inceput sa o pun tot mai des la san si sa incerc sa o fac sa il ia inaintea biberonului. In timp, s-a rezolvat si problema sanului drept si oferindu-i din cand in cand sanul si fara acea tetita de silicon am reusit sa o dezvat de ea.
Incet, incet, cu multa rabdare, incapatanare si ambitie, Ewa a inceput sa prefere sanul in locul biberonului, acesta ramanand doar completare la unele mese.
De cand biberonul a trecut pe locul doi si mesele cu lapte praf s-au rarit sunt si eu mai fericita.
[…] cu formula de lapte deoarece, nu am fost sigura ca se satura doar cu laptele de la san (in articolul Drama alaptatului citesti mai multe detalii despre acest subiect). Dupa ce am intarcat-o de san, considerand ca, atat […]
ApreciazăApreciază