Intarcarea bebelusului

Sau cum a renuntat Ewa la alaptatul la san dar Nu si la san!

La noi alaptarea a fost ceva mai greoaie, cel putin in primele saptamani. Crezand ca nu am suficient lapte sa o satur i-am introdus si formula de lapt praf si astfel bebelusa mea a inceput sa prefere biberonul in locul sanului. Acest lucru m-a cam demoralizat putin, dar nu am renuntat la alaptare si am continuat sa ii ofer sanul, sperand ca macar trei luni sa primeasca lapte matern. Dupa primele trei luni Ewa, a inceput sa ceara sanul inaintea biberonului, iar eu ma rugam sa mai am cel putin inca o luna lapte sa ii dau. Asa am trecut si de pragul celor sase luni, si de noua luni si am ajuns sa o alaptez pana la aproximativ 1 an si 3 luni. (Mai multe detalii despre acest subiect gasesti aici). M-am simtit foarte mandra ca am reusit sa o alaptez pana la aceasta varsta, chiar daca i-am dat si supliment. A fost un proces in care am investit mult efort si energie, dar care a meritat!

Dar pe cat de mult m-am ambitionat la inceput sa o alaptez, pe atat de mult mi-am dorit sa o intarc dupa ce a implinit varsta de un an. Nu stiu exact din ce motiv mi-am dorit asta. Uneori simteam ca ma irita, ca nu o mai suport la san si vroiam sa termine mai repede de supt sau sa adoarma ca sa „scap”. Alteori in schimb, imi dadea o stare de bine sa o simt la san, aproape de mine. Poate o mica contributie a avut-o si „presiunea sociala”, unii oameni din jurul meu care sustineau ca e deja mare si trebuie intarcata. Poate toate la un loc…

In momentul in care am luat decizia de a o intarca, am hotarat ca va fi o intarcare blanda, treptata, si nu una brusca, pentru a nu avea nici una dintre noi de suferit – eu sa nu am probleme cu sanii si Ewa sa nu traiasca o experienta care sa o marcheze in mod negativ. Astfel, am inceput prin a o alapta la san mai rar. Asta insemnand dimineata, seara inainte de a o adormi si uneori noaptea. Treptat am exclus si alaptatul de dimineata si l-am inlocuit cu mancare solida. De asemenea, am inceput sa-i refuz incercarile din timpul zilei de „auto-servire” prin atragerea atentiei cu altceva, fie prin joaca, fie cu mancare solida sau fructe. Intre timp, formula de lapte praf a fost inlocuita cu lapte de vaca, pe care l-a acceptat imediat fara probleme, iar eu am inceput sa am din ce in ce mai putin lapte. Acest lucru s-a datorat si aparitiei unei iritatii destul de urate la mamelonul stang care m-a obligat sa alaptez doar la un san. Nu dupa mult timp, Ewa a inceput sa ceara direct biberonul cu lapte, fara a mai incerca sa suga mai intai la san. Cu toate ca nu a mai cautat sanul ca sa suga, a continuat sa il caute ca sa il atinga cu manutele, sa se joace cu el si de ceva timp, sa ii dea pupici. Inca nu imi e destul de clar motivul pentru care face acest lucru. Singura explicatie pe care o gasesc este ca nu vrea sa piarda acea legatura dintre noi care s-a creeat de la nastere prin alaptare si care ei, probabil ca ii ofera o stare de liniste, siguranta, afectiune…acea legatura unica dintre o mama si copilul ei…